(Ne) iubitorii de caini. Moment poetic

Acest post este dedicat persoanelor care iubesc cainii atat de mult incat ajung sa-i hraneasca din mana, si incat ma fac sa ma intreb daca nu camva le-au si mestecat mancarea inainte. Dar ma mai trec niste doua intreabari.

Oare:

a) le stergeti cu jind la pasarica dupa ce termina de facut pipilica?
(in cazul catelelor)

b) ii si lingeti lac oaie
b1) ca o nesatula sub imbujoratap ula?
b2) cu lacomie fix subp ula rozalie?
(in restul cazurilor)

PS: Nu raspundeti. Sunt la masa.

La multi ani ! De ce ?

De ce zice lumea la multi ani in perioada asta ca nu m-am prins ? Adica Hristos, Cristos, XC, sau cum o fi, a inviat, dar la multi ani ? De unde pana unde ?

Ce aia mea ?

Ma uitam si eu ca omu’ peste catalogul de la Real sa vad poate gasesc care mai e pretul la Unicum, si ce vad ?

Ori m-am blonzit de tot ori ce naiba ?

PS: daca nu puteti citi scrie acolo “trepte antiaderente”

Întrebare simplă

De ce aia a mea vin să-mi vorbească de scumpiri unii care colcăie de bani ?

Qualität seit 1894

Îmi aduc aminte de un episod din Seinfeld în care Kramer mânca bomboane de ciocolată cu mentă. Mi s-a parut interesantă combinaţia şi delicioasă şi mereu mi se făcea poftă când vedeam scena aceea. N-am căutat în mod deosebit prin magazine ceva asemănător. Între timp am observat la unele mărci de ciocolată şi varianta cu mentă, dar nu mi s-au părut bune.

Azi am găsit din greşeală, nu bomboane, dar pe aproape, sau mai bine zis bomboane turtite, cu cremă mentolată. Le cumpăr, mai mult din curiozitate şi într-un final ajung, să le savurez. Am simţit exact, dar exact senzaţia pe care o descria Kramer în secvenţa de care vorbeam (din episodul Junior Mint, cu ocazia asta mi-am amintit cum le zicea bomboanelor respective):

JERRY: Why did you force that mint on me? I told ya I didn’t want the mint!

KRAMER: Well, I didn’t believe you.

JERRY: How could you not believe me?!?

KRAMER: Well who’s gonna turn down a Junior Mint? It’s chocolate, it’s peppermint– it’s *delicious*!

JERRY: That’s true.

KRAMER: It’s very refreshing!

În postul ăsta nu despre produsul din poză vreau să vorbesc, sau nu numai despre el. Cum mâncam eu mai bine şi admiram cutia am văzut textul scris în titlu. A început neuronul meu să fie din ce în ce mai agitat. De ce oare – şi asta am vazut-o si pe la noi, în special la bere (care e din ce în ce mai proată) – trebuie să se laude de vechimea produsului respectiv ? Aaa, că le-a mers bine, din cauză că a fost bun ? Şi ? Ce treabă are asta cu prezentul ? Sau cum pot eu să verific că e la fel de bun un produs ca şi atunci când a apărut ?

Cui naiba din lumea asta i se par mai interesante/gustoase/bune anumite produse dacă scrie pe ele: “Bere de asta bea Moş Ion Roată din oca”, “Calitate de pe vremea lui Adam şi Eva”, “Euglena verde folosea tampax”, etc., etc.

Pe mine nu mă impresionează deloc chestiile astea.

PS: M-a luat frigul de la ciocolăţelele astea cu mentă. Ar trebui să beau o vodcă. De-a lui Răsputin.