Ce fac oltenii când merg la mare ?

Nu ştiu ce fac toţi oltenii din lume dar de unul ştiu sigur ce-a făcut când a mers pentru prima dată:  s-a mirat:

Banc cu proşti

Vi s-a întâmplat vreodată să muriţi de râs din cauza unui banc sau a unei povestiri şi să vină unul care nu înţelege ce e aşa haios să vă taie greaţa ? Şi să faceţi greşeala să mai şi încercaţi să-i explicaţi bancul ?
Îmi luasem un dvd cu Horaţiu Malaele şi am văzut sceneta următoare, pe care nu o ştiam. Nu am mai râs cu aşa poftă de mult.

Prostia şi norocul

Deşi spun că îmi place să încerc lucruri noi sunt adeseori reticent. Mi se întâmplă, sper nu adesea, să fiu superficial, să trăiesc în ignoranţă şi mă urăsc pentru asta. Uneori am norocul să şi realizez acest lucru. Acum două zile am trăit unul din acele momente norocoase.

În cele ce urmează ţin să precizez că ceea ce voi scrie e doar din punctul meu de vedere, nu vreau să insinuez că am neapărat dreptate.

Mie îmi plac filmele româneşti. Nu toate, pentru că pe lângă cele pe care le-am văzut şi nu mi-au plăcut sunt destule pe care nu le-am văzut. Îmi plac filmele de comedie dinainte de revoluţie, dar nu numai. Exemple: Operaţiunea Monstrul, Seria B.D., Astă seară dansăm în familie, diverse filme în care a jucat Birlic, piese de teatru televizate, seria aceea cu ardelenii plecaţi în America, Nea Mărin miliardar, seria Haiducii, Nemuritorii, Secretul lui Bacchus, diverse filme istorice care mă făceau să visez urât noaptea când eram mic şi pe care le urmăresc cu plăcere acum, serialul Toate Pânzele Sus pe care ţin minte că l-am văzut prima dată la cinema pe vremea lui Ceauşescu, Cireşarii alt film pe care l-am văzut când eram copil, etc., etc. Sunt filme pe care nu le suport de nicio culoare, cum ar fi cele cu Comisarul Moldovan.

După ’90 am văzut de la minunatele ţâţe ale Ancăi Ţurcaşiu în Miss Litoral (pentru că era necesar pasul ăsta dacă tot am scăpat de cenzură, nu?) la tulburătoarea dramă a faimosului Paparazzo, de la la plicticosul tren al vieţii al lui Sergiu Nicolaescu până la moartea domnului Lăzărescu. Din câte filme am văzut după ’90 cred că Faimosul Paparazzo a fost singurul care mi-a plăcut dar nu pot să fiu sigur că mi-ar mai plăcea şi acum. De filme gen moartea domnului Lăzărescu şi cel cu avortul sunt scârbit. Ştiu şi eu cam ce era pe vremea lui Ceauşescu deşi nu am simţit pentru că eram copil. Ştiu şi în ce ţară trăiesc acum şi sunt sătul de toate astea. De accea când vizionez un film vreau să pătrund într-o lume magică, nu în una care să-mi aducă aminte de viaţa de zi cu zi.

Astfel am încetat să mă mai interesez de filmele româneşti care apar. Aici intervine acea superficialitate de care vorbeam la început. Dar, după cum spuneam, acum două zile am avut un mare noroc. Eram tolănit cu laptopul în braţe. La televizor, pe HBO scria că urmează un interviu cu Nae Caranfil despre filmul Restul e tăcere. Şi nu ştiu dacă fost ceva în are sau pur şi simplu mi-a fost lene să mă întind după telecomandă, important e că nu am schimbat pe alt canal. Astfel am aflat că filmul este o poveste de la începuturile cinematografiei româneşti, povestea filmului Independenţa României din 1912. Atunci mi-am zis: “Mă, cum dracu n-am văzut filmul ăsta ? Că mie îmi plac astfel de chestii”. Adică sunt fascinat de filmele de pe la începutul cinematografiei, deşi nu am avut bucuria să văd acest gen de filme româneşti. Doar poze din ele dintr-o carte căreia i-am aflat numele între timp pentru că am fost acasă şi am ‘furat-o’. Este vorba despre Vârstele peliculei de Tudor Caranfil tatăl lui Nae Caranfil. Eu din păcate am doar volumul 2, şi nu şi cel în care se povesteşte despre filmul Independenţa României. Uneori când văd un film mut mă întreb cum era pe platourile de filmare pe vremea aia şi încerc să-mi imaginez. Ei bine, Nae Caranfil mi-a dat ocazia să văd şi să trăiesc în acea perioadă. Prin ochii lui, bineînţeles. Nu vreau să mă apuc să fac recenzie filmulului că nu mă pricep şi deja am scris prea mult şi e obositor. Nu vreau nici să povestesc secvenţe din el, poate sunt unii care încă nu l-au văzut şi ar vrea să-l vadă. Vreau doar să spun că m-am îndrăgostit de el şi de toate personajele pe loc, şi am trăit de la momente amuzante la momente emoţionante, au fost chiar şi momente când mi-era şi frică să respir ca să nu stric ceva din magia scenei.

Aşa de mult mi-a plăcut filmul încât m-am hotărât să merg a doua zi să cumpăr dvd-ul. Nu mai cumpărasem de mult un dvd şi era cazul. Poate şi din cauză că am aţipit spre final. Dar aşa sunt eu, când sunt obosit mai aţipesc la filme ca pensionarii, mai ales dacă tocmai am mâncat. Şi având în vedere eficienţa cu care fac cumpărături, despre care am vorbit într-un post anterior, am plecat după un dvd şi m-am întors cu 3 plus o carte (asta din curiozitate: fiindcă am văzut un film care mi-a plăcut şi mi-a zis cineva că e mai bună cartea; şi ca să văd dacă mai ştiu să citesc).

Niciodată nu m-am considerat un om norocos, dar de data asta chiar a dat norocul peste mine. Vă las că parcă m-aş mai uita o dată la film. Îmi place prea mult.

Fraţii Marx – Love Happy (1949)

Mi-am propus să văd toate filmele cu fraţii Marx, nu numai cele pe care le-au tot dat pe TVR Cultural sau pe TCM. Am ales filmul acesta pentru că joacă în el şi Marylin Monroe, şi eram curios de această combinaţie. Dar spre mirarea(dezamăgirea) mea, mai ales că am văzut-o pe afişul filmului, ea n-are decât un rol minor: o scurtă apariţie, o plimbare prin faţa camerei de filmat, unduiri de şolduri, privire provocatoare, voce semişoptită… Aşaaaa, unde eram ?

Despre filmul acesta se spune că ar fi ultimul în care apar fraţii împreună, deşi Groucho nu a avut multe replici. Citisem că el nu prea a fost de acord cu scenariul şi din această cauză nu s-a implicat prea mult. De aceea nu are nici celebra mustaţă desenată cu tuşul. Şi eu care credeam că se maturizase şi el

Filmul nu abundă de scene comice ca în cele care i-au consacrat, dar nu e chiar de lepădat. Acest film trebuia să fie unul în care joacă numai Harpo şi se şi observă, el pare a fi vedeta principală. Întotdeauna mi-a plăcut stilul lui de a comunica: mimica, gesturile, voioşia, energia, creându-ţi o stare de bună-dispoziţie. Filmul conţine şi efecte speciale, dacă le pot numi aşa, mai interesante fiind în scena urmăririi de pe acoperiş când Harpo se ajută de animaţiile reclamelor luminate pentru a scăpa de urmăritori.

În continuare aş vrea să vă arăt două secvenţe din film. Prima fiind un duet minunat dintre un violonist şi Chico, ale cărui degete parcă dansează pe pian. Nu a mai împuşcat clapele aşa de des, dar face altceva ce n-am mai văzut la el: când începe refrenul mimează vibrato-ul pe pian Bine, să nu credeţi violonistul este degeaba, se pricepe chiar foarte bine, de aia îi şi spune Chico să nu cumva să cânte mai bine decât el. Mai au şi ceva replici la fel de delicioase.

A doua secvenţă îi are în prim plan pe Chico şi Harpo. Acesta din urmă doreşte să-i transmită ceva lui Chico, dar, cum e mut, face şi el ce poate. Ce m-a impresionat la această scenă este felul în care-i transmite cuvintele. Nu i le mimează direct ci foloseşte cuvinte sau părţi din ele care se aseamănă la pronunţie. La un moment dat îl chiar strânge de gură pe Chico să pronuţe puţin diferit cuvântul.

Deşi filmul are scene comice nu este aşa de bun şi nu l-aş recomanda celor care nu au mai văzut niciun film cu fraţii Marx.

Jim Carrey la Jay Leno – decembrie 2008

Aseară l-am văzut la emisiunea lui Jay Leno pe Jim Carrey. Noroc că am fost pe fază. Că am murit de râs asta-i puţin zis. Omu’ chiar a luat în serios spritul Crăciunului, şi-a adus corul cu el, a cântat colinde. L-a imitat şi pe Ştefan Bănică junior, chiar mai bine decât Elvis, aş putea spune. A făcut şi pe Moş Crăciun, şi cu ocazia asta am aflat şi de ce tot zice “Ho, ho, ho !”. A mai povestit din copilăria lui minunată, a şi adormit la un moment dat, a fost minunat, ce s-o mai lungesc. Am găsit şi un videoclip. E pus de cineva care a filmat televizorul, dar se înţelege despre ce-i vorba. Enjoy !

Am găsit şi continuările:

Trei, ……. mea, trei – varianta gore

Interviul acela cu Adi Despot cu 3 in aia mea a fost minunat. Andy a pus varianta reloaded.

Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaar, sa fim seriosi, amandoua sunt fake-uri. Chiar si prima cu tuta aia. Varianta adevarata si extra adevarata e asta:

Enjoy

Marx Brothers – Horse Feathers (1932)

Imi venise chef de un film vechi dar si de o comedie, asa ca am facut rost de un film cu fratii Marx. De fapt de mai multe, dar m-am orpit la acesta. Nu-l mai vazusem.

Profesorul Wagstaff (Groucho) devine noul presendinte al colegiului Huxley unde studiaza fiul sau Frank (Zeppo). Acesta face parte din echipa de fotbal a colegiului si ii roaga pe tatal sau sa angajeze doi jucatori de fotbal pentru a bate echipa colegiului Darwin. Wagstaff ii angajeaza pe Baravelli (Chico) si Pinky (Harpo) din greseala. Apoi ii pune sa-i rapeasca pe cei doi jucatori deoarece acestia fusesera deja cumparati de colegiul Darwin. Baravelli si Pinky nu reusesc si joaca ei in marele meci, meci ce se transforma intr-un balci.

Filmul e plin de glume, poante, cateodata asa de dese incat trebuia sa reiau anumite scene ca n-apucasem sa le diger pe cele dinainte.

Nu lipsesc nici numerele de cantat la pian si harpa ale lui Chico si Harpo. Parca in acest film nu mi-a placut asa tare ce-au cantat.

Glumele sunt in stilul lor caractersitic bazate in special pe jocuri de cuvinte. De exemplu, cand Wagstaff ii pune pe cei doi sa semneze contractul, spune ca ii lipseste sigiliul. Harpo ii aduce o foca. (Corespondentul celor doua cuvinte in engleza este “seal”).

Harpo, care nu vorbeste, se foloseste de obiecte pe care le are asupra lui sau din mediul inconjurator pentru a se face inteles, ajutat fiind si de mimica.

Harpo facand pe durul

Per total filmul m-a binedispus ca de altfel toate filmele lor pe care le-am vazut pana acum.

Daca pleci te omor.

Intotdeauna m-a enervat cand intr-un serial unul din personaje era omorat. Adica cel mai simplu e sa-l omori, nu ? Daca actorul care il joaca vrea sa plece.

Si unde e cel mai simplu sa omori un personaj ? Undeva unde au loc crime la tot pasul. Si pot avea loc. Ma refer la serialul OZ. Serialul acesta l-am vazut prima data la televizor. Acum il vad din nou, nu la tv, ca Sarbu n-are respect pentru telespectatori. Pe pro cinema nu poti urmari un serial de la un cap la un altul. Ori nu-l da tot ori ii schimba ora/ziua de difuzare. Asa cum a facut si cu OZ. In orice caz mi-e mai bine fara televizor. Pot urmari serialul fara subtitrare care e de multe ori pe langa. Nu vreau sa-i fac prezentare. Daca nu stiti despre ce-i vorba puteti gasi pe net.

Bun. Revin. Ieri am vazut un episod in care a murit unul din personajele mele preferate. De fapt a fost omorat. Si m-am intrebat de ce. De ce-a trebuit sa moara ? Dar, pana la urma, ce putea sa faca cu el ? Pai putea asa:

• sa evadeze – a mai existat un caz cel putin pana unde am ajuns eu cu episoadele;
• sa-l uite pur si simplu – asta ar fi fost cam greu ca era unul din personajele importante
• sa-l transfere in alta inchisoare – ca cel anterior
• sa-l transfere in alt sector al inchisorii mai putin important – idem mai sus

In plus uitasem de faza de cand am vazut serialul ultima oara. Astazi dupa ce mi-am mai revenit din nervi am gasit pe site-ul CNN.com urmatoarea declaratie a scenaristului care m-a mai linistit:

“For example, (numele actorului), who played (numele personajului), he wanted to go off and make movies,” he recalled. “I didn’t want to kill that character, but it was a necessity due to the actor’s wanting to move on, rather than me saying, ‘This is the end of the story.’ But I did have enough warning. He and I had talked about it before the beginning of that season, so I was able to write towards his death.”

Daca el a vrut asta cine sunt eu sa ma opun ? Dupa ce vad tot serialul o sa trag o conluzie daca serialul a fost la fel de bun (din punctul meu de vedere) dupa moartea personajului cu pricina.

Lolek si Bolek.

Zilele astea am dat din greseala pe Minimax si am vazut un episod. Pentru cine nu stie sunt desenele animate alea poloneze de se dadeau pe vremuri la televizor. Care vremuri ? Nu stiu exact. Cred ca inainte de ‘89. Uitasem ce mutre au Lolek si Bolek. Sunt foarte haiosi.

Am gasit si pe youtube episoade.