Mens infans in corpore adultus

plm

Prostia şi norocul

Posted by credal on January 25, 2009


Deşi spun că îmi place să încerc lucruri noi sunt adeseori reticent. Mi se întâmplă, sper nu adesea, să fiu superficial, să trăiesc în ignoranţă şi mă urăsc pentru asta. Uneori am norocul să şi realizez acest lucru. Acum două zile am trăit unul din acele momente norocoase.

În cele ce urmează ţin să precizez că ceea ce voi scrie e doar din punctul meu de vedere, nu vreau să insinuez că am neapărat dreptate.

Mie îmi plac filmele româneşti. Nu toate, pentru că pe lângă cele pe care le-am văzut şi nu mi-au plăcut sunt destule pe care nu le-am văzut. Îmi plac filmele de comedie dinainte de revoluţie, dar nu numai. Exemple: Operaţiunea Monstrul, Seria B.D., Astă seară dansăm în familie, diverse filme în care a jucat Birlic, piese de teatru televizate, seria aceea cu ardelenii plecaţi în America, Nea Mărin miliardar, seria Haiducii, Nemuritorii, Secretul lui Bacchus, diverse filme istorice care mă făceau să visez urât noaptea când eram mic şi pe care le urmăresc cu plăcere acum, serialul Toate Pânzele Sus pe care ţin minte că l-am văzut prima dată la cinema pe vremea lui Ceauşescu, Cireşarii alt film pe care l-am văzut când eram copil, etc., etc. Sunt filme pe care nu le suport de nicio culoare, cum ar fi cele cu Comisarul Moldovan.

După ’90 am văzut de la minunatele ţâţe ale Ancăi Ţurcaşiu în Miss Litoral (pentru că era necesar pasul ăsta dacă tot am scăpat de cenzură, nu?) la tulburătoarea dramă a faimosului Paparazzo, de la la plicticosul tren al vieţii al lui Sergiu Nicolaescu până la moartea domnului Lăzărescu. Din câte filme am văzut după ’90 cred că Faimosul Paparazzo a fost singurul care mi-a plăcut dar nu pot să fiu sigur că mi-ar mai plăcea şi acum. De filme gen moartea domnului Lăzărescu şi cel cu avortul sunt scârbit. Ştiu şi eu cam ce era pe vremea lui Ceauşescu deşi nu am simţit pentru că eram copil. Ştiu şi în ce ţară trăiesc acum şi sunt sătul de toate astea. De accea când vizionez un film vreau să pătrund într-o lume magică, nu în una care să-mi aducă aminte de viaţa de zi cu zi.

Astfel am încetat să mă mai interesez de filmele româneşti care apar. Aici intervine acea superficialitate de care vorbeam la început. Dar, după cum spuneam, acum două zile am avut un mare noroc. Eram tolănit cu laptopul în braţe. La televizor, pe HBO scria că urmează un interviu cu Nae Caranfil despre filmul Restul e tăcere. Şi nu ştiu dacă fost ceva în are sau pur şi simplu mi-a fost lene să mă întind după telecomandă, important e că nu am schimbat pe alt canal. Astfel am aflat că filmul este o poveste de la începuturile cinematografiei româneşti, povestea filmului Independenţa României din 1912. Atunci mi-am zis: “Mă, cum dracu n-am văzut filmul ăsta ? Că mie îmi plac astfel de chestii”. Adică sunt fascinat de filmele de pe la începutul cinematografiei, deşi nu am avut bucuria să văd acest gen de filme româneşti. Doar poze din ele dintr-o carte căreia i-am aflat numele între timp pentru că am fost acasă şi am ‘furat-o’. Este vorba despre Vârstele peliculei de Tudor Caranfil tatăl lui Nae Caranfil. Eu din păcate am doar volumul 2, şi nu şi cel în care se povesteşte despre filmul Independenţa României. Uneori când văd un film mut mă întreb cum era pe platourile de filmare pe vremea aia şi încerc să-mi imaginez. Ei bine, Nae Caranfil mi-a dat ocazia să văd şi să trăiesc în acea perioadă. Prin ochii lui, bineînţeles. Nu vreau să mă apuc să fac recenzie filmulului că nu mă pricep şi deja am scris prea mult şi e obositor. Nu vreau nici să povestesc secvenţe din el, poate sunt unii care încă nu l-au văzut şi ar vrea să-l vadă. Vreau doar să spun că m-am îndrăgostit de el şi de toate personajele pe loc, şi am trăit de la momente amuzante la momente emoţionante, au fost chiar şi momente când mi-era şi frică să respir ca să nu stric ceva din magia scenei.

Aşa de mult mi-a plăcut filmul încât m-am hotărât să merg a doua zi să cumpăr dvd-ul. Nu mai cumpărasem de mult un dvd şi era cazul. Poate şi din cauză că am aţipit spre final. Dar aşa sunt eu, când sunt obosit mai aţipesc la filme ca pensionarii, mai ales dacă tocmai am mâncat. Şi având în vedere eficienţa cu care fac cumpărături, despre care am vorbit într-un post anterior, am plecat după un dvd şi m-am întors cu 3 plus o carte (asta din curiozitate: fiindcă am văzut un film care mi-a plăcut şi mi-a zis cineva că e mai bună cartea; şi ca să văd dacă mai ştiu să citesc).

Niciodată nu m-am considerat un om norocos, dar de data asta chiar a dat norocul peste mine. Vă las că parcă m-aş mai uita o dată la film. Îmi place prea mult.

11 Responses to “Prostia şi norocul”

  1. Nice🙂

  2. credal said

    thanks🙂

  3. vave said

    L-am văzut şi eu la TIFF în 2007. Un film de excepţie, într-adevăr. Mă bucur că mai există oameni care mai cumpără şi filme. Care sunt celelalte două?😀

  4. credal said

    ti-am zis pe mess, sau ai dat reset odata cu mersul la teatru de papusi ?😛

  5. vave said

    Nici nu te mai întreb altu’ nimic. >:P

  6. Laura said

    “Restul e tacere” e un film reusit! Cel care l-a montat este profesorul meu de Imagine Digitala. Daca vrei detalii “din culise”… :))

    Si daca vrei volumul 1, din “Varstele peliculei” ma ofer sa ti-l imprumut!😉 Am destule astfel de carti prin casa… si i like to share! Mai ales cand vine vorba de film, unde, din pacate, nu prea am cu cine face schimburi d-astea de impresii… Paradoxal!🙂

  7. credal said

    ““Restul e tacere” e un film reusit! Cel care l-a montat este profesorul meu de Imagine Digitala. Daca vrei detalii “din culise”…🙂 ) ”
    Mersi🙂

    In ceea ce priveste imprumutul nu prea merge fiindca nu sunt din Bucuresti.😦

  8. sufletica said

    totusi e bine ca te-ai limitat la 3DVD-uri si o carte… daca o luai si pe Angelina Jolie atunci chiar ca se chema eficienta🙂

  9. Laura said

    Ne descurcam cumva! De sarbatori devin subit o fiinta generoasa si inca am rabdare sa stau si pe la Posta Romana, la expediat colete! :p🙂

  10. credal said

    sufletica, sincer, Angelina lu’ nea Jon Voight nu-i printre preferatele mele

    Laura, mersi mult. Mi-oi face si eu timp sa am rabdare la stat la coada la primit colete🙂

    Da’ la ce sarbatori te referi ? Ca noul an la chinezi tocmai a trecut😛😀

  11. Laura said

    La mine e relativa treaba cu sarbatorile… Gasesc sarbatori peste tot! O sarbatoare o sa fie cand termin sesiunea… which is soon!🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: