GP Monaco 2009 = boooooooooooooriiiiiiiiiiiiiiing !

Button plecat din Pole Position a dominat cursa. The End.

Plictisitoare cursa de la Monte Carlo, ca şi circuitul. Nu-mi place deloc circuitul asta. N-aş da ciruitul din Belgia de la Spa nici pe 10 Monte Carlo. Bine, nu înseamnă că nu mi-ar plăcea să fiu acolo, pe un iaht. Mai bei o bere mai faci un topless, altfel vezi cursa 😛 :D. Cel mai mult mi-ar placea să stau în tunel. Cred că m-aş pe mine ca sepia când ar trece bolizii pe lângă mine.

Cum cursa de f1 fără comentatori e ca bucuria fără diaree, nu puteau să lipsească vechii prieteni tvr-işti: bonifaciu şi dan mihai mniki alexandrescu aflat răuînţeles la faţa locului.

Act1 Scena 1: se dă acel team radio, adică ce poveşti au echipele cu piloţii. Bonifaciu atenţionează, Miki vorbeşte într-una.

Act 1 Scena 2: idem mai sus.

Act 2 Scena 1: Miki: te rog să mă atenţionezi dacă se dă acel team radio pentru că nu văd, nu aud, şi nu ni se semnalează deloc. (Să mori tu)

Act 2 Scena 2: (se dă team radio, lui Mniki îi merge gura ca mie burta după iaurt cu castraveţi muraţi.)

Bonifaciu(la început început încet apoi din ce în ce mai tare): Team radio, team radiooo, team radio (în pula mea aş fi zis eu).

Chiar nu înţeleg. De atâţia ani sunt în formula asta de şoc. E chiar aşa de complicat să i se explice să caşte urechile la ce i se transmite din studio? N-auzi ? Infige-ţi naibii căştile alea in urechi băga-mi-aş pula în dioptriile tale !

Cum nu am mai rezistat psihic am mutat pe fraţii noştri de peste hotare, şi anume pe RTL. Aici totul a fost foarte clar, m-au luat cu fantastiş, di şicană, aht zecunde, inginiuă, greikoneeeen, aloooonzoo, vida, iar şicană (ăsta a fost laitmotivul cursei), Alonzo mus (aici m-am prins ca tre’ să facă ceva Alnoso, nu ştiu ce dar important e că m-am prins), di ştrategiiii, şnelă, şnelă daz ist gut, pardon, ăsta era din alt film, etţetera, etţetera.

Dar tot mai bine, chiar dacă nu înţeleg decât 0.0014% din ce zic ăia acolo. Mi-a fost şi dor de reclama de la Krombacher cu apa aia albastă şi limpede, cu pădurea de un verde nimicitor. Apoi când apare sticla de bere şi paharul în prim plan, aburinde, scurgându-se o picătură pe etichetă te iau fiori pe şira spinării.

Şi pe final, senzaţional în premieră mondială, universală, lăsaţi tot, chemaţi şi vecinii fiindcă urmează ceva la care nu m-aş fi putut gândi nici în 7 vieţi:

“John Button, der Vater von Janson” cel mai mare număr de cuvinte consecutive pe care am reuşit să-l înţeleg.

Autografe după program.

Vă mulţumesc !