Olimpiada la romani

M-am trezit pe un stadion. De fapt am aterizat, m-am teleportat, nu stiu cum am ajuns acolo. Instinctul meu idiot m-a facut sa intreb niste persoane din jur ce se intampla. Au inceput sa rada si m-au sfatuit sa nu mai bag etnobotanice in mine.

Printre baloanele portocalii, ca erau multe, am reusit sa descifrez doua cuvinte: olimpiada si bucuresti. Dau sa ma uit repede la ceas, ca pe astia cu etnobotanicile lor nu merita sa-i intreb in ce an ma aflam. Numai prin faptul ca m-am uitat la ceas si nu la un dispozitiv de poate sa-mi duca nepotii la scoala m-a facut sa realizez ca nu sunt cu mult in viitor. De fapt nici nu eram in viitor, ca dupa ce-au disparut baloanele am reusit sa vad clar scris: Olimpiada de iarna Bucuresti 2010.

Pe un ecran in cealalta parte a stadionului erau afisate secvente ale calatoriei flacarii olimpice pe teritoriul tarii. Pe autostrada Transilvaniei onoarea au avut-o Berceanu si Boc. Calare pe o limuzina, unul tinand flacara, altul niste pene, zambeau mandrii, birutitori. Probabil ceva trofeu penele alea. Dupa vreo 40 kilometri si-au incheiat misiunea. Apoi ne era prezentata Elena Udrea, imbracata in costum popular, purtand o coroana de nuferi, ochelari de soare si o poseta roz. Pe un drum de tara la marginea unei paduri cu zambetul ei umplea lumea de caldura si bucurie. Fluturii zburau voiosi, veveritele topaiau din creanga in creanga in creanga incercand sa prinda un unghi bun. Caprioarele s-au oprit din ce stiu ele sa faca mai bine, si anume pascut. Pana si ramele au iesit la suprafata sa vada minunea ce s-a abatut asupra lor. Recunosc, mi-a dat o lacrima. Nu de alta, da’ pe scaunul de stateam un cui era iesit putin in afara. Putin, dar de ajuns sa ma imbucure cand m-am intors brusc…

Placuta vizionare mi-a fost intrerupta de aparitia pe stadion a Danielei Crudu care a spus ca va prezenta urmatorul numar. Barbatii din jurul meu isi dadeau coate mustacind. Pronuntia cuvantului numar le-a starnit ceva sentimente mai mult sau mai putin puternice.

Din inaltul cerului cobora incet tinuta de un cablu o zana, sau ceva costumat in zana. Era Andreea Marin. Dintr-o gaura in gazon isi facea aparitia o madama imbracata in costum mulat de diavolita. Era Andreea Radulescu. Si a inceput o lupta ca-n povesti. La ce ciorofleasca era pe jos, ne puteam bucura de o bataie clasica in namol de toata frumusetea. Spre dezamagirea tuturor, la finalul luptei nu s-au pupat de impacare. Au fost maturate pentru a face loc urmatorului numar.

Din doispe zari au aparut o droaie de gipane care aveau amplasate pe ele niste gratere cu mici. Un fum placut ne-a patruns narile si inimile facandu-ne sa dam in lacrimi de bucurie. Ar fi mers niste beri. Simbolice. Gipurile au micsorat viteaza, deoarece deasupra lor zburau niste ninjalai corciti cu betmeni cu pamatuf. A, erau popi ce sfinteau micii. Nu stiu daca a fost regizat sau nu, dar exact cand era filmat de aproape, un sfant parinte s-a dezechilibrat si s-a intors cu cracii la deal si poalele in cap. Pe chiloti se vedea clar scris ‘Bote’. Lumea radea.

A urmat o turma de oi, unele rosii, altele albastre in mijlocul carora statea falnic un Maybach. Pe Maybach, mai falnic decat el statea ranjind Gigi Becali in pozitia-i caracteritica: cu mainile in sold dand sacoul la o parte lasand sa i se vada buzunarele doldora de la pantaloni.

Cateva randuri mai jos l-am ginit pe Geoana, singur, fara dragostea lui. Radu Mazare era tot in Brazilia nestiind ce minunatie se intampla in tara lui. In tara asta a lui.

V-as mai povesti da’ mi-e ca v-am plictisit destul. In mare, au mai fost diverse si diversi, o nunta in direct marca nora pentru mama, Solcanu topaia de colo-colo, Cabral fugea de el, Zavoranca avea si ea ceva de impartit cu cineva, piticul porno dansa la bara, niste manelisti cantau acompaniati de Paula Seling, Dezbracatu’ lua interviuri…

Si a venit si momentul important al serii: aprinderea flacaroaiei. Onoarea i-a venit conducatorului tarii, Basescu. Pe un cal inaripat, imbracat in pelerina portocalie tricou alb cu dungi albastre sau albastru cu dungi albe si tichie de Donald, Traian se apropia incept de tortoaie. Era acompaniat de piesa asta.

Inchideti ochii si incercati sa va imaginati. Asa ceva de o frumusete paradisiaca ti-e dat sa vezi o data la 15 vieti de om. S-a oprit la 10 metri. Sa vezi coregrafia naibii, tinea 2 flacari in ambele palme ca un mutant X. Tot stadionul a amutit. Cu un calm de neimaginat, tintind cu ochiul al bun, a aruncat flacarile in tortoaie. O explozie puternica a dat nastere unei flacari mari, stralucitoare, in nuante de mov. Basescu a zis cu un ton grav: “Sa arzi bine”. Tot stadionul s-a ridicat in picioare ovationand. Geoana a lesinat…

Si cam atat ca m-am intors pe partea ailalta si m-am trezit fericit. Era duminica.