Ce joace am mai bagat in ultima vreme, gen. Assassin’s Creed

Cica eu sunt unu ce-a fost rapit de veronica mars si de un nene care e atat de enervant e incat l-as taia bucati cu unghera dupa ce mi-am taiat unghiile de la picioare. Si ma conecteaza astia la o masinarie de ajung sa fiu Altaïr un asasin pur sange de pe vremea cruciadelor si nu in ultimul rand stramos de-al meu. Altaïr asta taie la sefi de templieri cu unicul scop de ucidere. Ati inteles ceva? Nici eu, d-aia am dat cu skip pana am intrat in pita si nici pe parcurs nu m-a impresionat povestea. Plus ca mi-am dat seama cine a capu’ la rautati.

La inceput parea interesant, cum ma cocot eu pe cladiri, cum tai si spanzur, invat miscari noi de lupta, ma dau cu calu’ si fac chiar si opturi, cerculete, gogosi de alea cum dracu le zice, fur din buzunare, interoghez prin bagarea pumnului pe gat si cate si mai cate. Dar dupa sa zic vreo 4 ture de astea s-a asternut rutina. Pai cam ce aveam de facut? Nu ca ideea n-ar fi fost buna, dar n-a fost bine pusa la punct.

1. mergeam intr-un oras

2. ma cataram pe o cladire sa descopar ceva lucruri de investigat. Faceam vreo 2 sau 3 de alea depinde cate mi se cereau.

3. dupa ce le faceam, aflam pe cine tre sa asasinez

4. dupa ce asasinam ma intorceam la bireul lu’ omu meu din orasul respectiv si gata, inapoi la 1.

Luptele sunt chiar degeaba. De fapt cred ca sunt facute sa ma enerveze pe mine. Degeaba am invatat nspe mii de combinatii cand eu puteam folosi una si buna: tinut click dreapta apasat si cand se apropria unul, zbang un click stanga. In plus pana nu gata cu spartul in figuri pana omoara un soldat, altul nu se apropie de el. Si de multe ori stau ca mutii si se uita la mine, in cerc. Eu ii astept ei ma asteapta. Da’ ei sunt cate 6 si tot nu se incumeta. Ulterior am evitat luptele pe cat posibil, ca numai pierdeam timpul cu ele. Plus ca nu sunt violent din fire. Ca, sincer sa fiu, mi-ar fi placut sa impart la capatani in stanga si dreapta, asa din scurt, sa se bucure si aia micii ca si-asa nu prea erau mingi de fotbal pe-atunci, daramite WII-uri.

[pauza de scris ca ceva ma irita] stiti ce piese ma dixpera la radiourile online mai mult si mai mult? alea ale formatiei ‘buffer’, stiti si voi de care: 0% 50% 69%. [/ pauza de scris ca ceva ma irita]

Stiti reclama aia la detergent cu marinari? Cand toti au hainele galbejite ca dintii unui burtos din vestul salbatic ce mesteca toata ziua la tutun, numai unu e imaculat, stralucitor, ca zana-zanelor costumata in Andreea Marin. Asa si omul nostru: curat, calcat si apretat. Si cu sabia in spate, da’ nimeni nimic. Ma refer la soldati. Parca mai spre final ma iau unii la sula fara sa-i bag in mamicutele lor. Sunt totusi anumiti soldati care ma iau la sula din prima: templierii. Si mai am uneori misiuni d-astea neobligatorii sa omor nu stiu cati templieri. Ba, da’ stau baietii aia te miri unde ascunsi prin ce colt umbrit. Si se uita asa in gol ca Puddy a lu’ Elaine. Din Seinfeld. Macar de stateau cu fata la zid mai intelegeam ca faceau si ei ca tot omu’ colea. Acum, faceau bine sau rau devine dupa posibilitatile fiecaruia.

Ce dracu sa mai zic? A, de cheaturi. Ma, eu cand ma plictisesc de un joc, dar tin neaparat sa-l termin(sau defapt n-am alte alternative) bag cheaturi. Sau trainere. Ca in cazul de fata. Din bunatatile servite de cine a facut trainerul mi-am ales doua optiuni. Prima: sa am cutite cacalau, fara numar. Cu chestia asta ma jucam luand arcasii la tinta de la distanta. Se pare ca vacantele petrecute la Braila m-au ajutat enorm. A doua este o optiune de ii teleportez pe muistii de-si rascoala sabia la mine la vreo 10 metri inaltime si care dintre ei cade, cade de tot. Aici tre sa recunosc ca e ceva mai complicat. Trebuie sa tot apas tasta 2. Si da-i tata la 2-iuri mai ceva ca-n liceu, cristosii si inchinarea dumnezeilor …. Si cam atat.

Ar mai fi chestii care ma deranjeaza: faptul ca nu pot sa ma camuflez decat intre anumiti oameni, gen studenti sau ce cacat sunt aia. Ma mai dispera anumite piedici cum ar fi niste muieri care imi tot cer bani si se baga in fata mea, sau niste nebuni care ma tot imping prin lovire. Si cand se intampla atunci cand trebuie sa urmaresc pe careva e foarte enervant. Si nu am voie sa omor civili, din pacate. Sau faptul ca oricat de prosti ar fi soldatii cand te urmaresc, daca dispari asa din senin, nu le trece prin dibla sa te scobeasca cu sabia in gramada de fan. Ca asa, fanul ala e bun sa dormi in el daca ai chef. Sau pe acoperis mai sunt niste chestii in care te ascunzi.

Conluzie: cum ziceam, idei bune la stadiul de prototip. Nu pot sa nu aduc aminte de ceva care m-a impresionat mai mult decat placut: constructia oraselor. Mari, te dai prin ele de te saturi, si prin afara lor de preferat cu calu’. Cu ocazia asta am aflat si care-i diferenta dintre masini si cai. Caii n-au frana de mana. Pai pula mea, luam curbele ca bobul nostru la olimpiada minune, tot prin pereti. De fapt stai ca stiu si eu o expresie mai elevatoare d-aia: negociam curve, asta, curbele. Am si facut un clip, sa ma dau mare cum ma dau.

Poate domniile voastre se vor intreba de ce cacat m-am mai jucat daca l-am vorbit aproape numai de rau. Pai daca mi-am luat si eu calc, ce sa fac? Dupa ce m-am plictisit de el am inceput sa-mi fac singur misiuni. Gen sa omor pe toata lumea folosind tehnica tiptil(stealth): uite asasinul, nu e asasinul, uite iar asasinul, mue soldatul; sau sa ma catar peste tot pe unde apuc, pe cladiri, pe banci, pe femei… pe un copac, pe orice gaseam si depasea juma de metru inaltime; sa merg in pozitie de rugaciune(d-aia cu capul plecat si mainile impreunate pe sub maneci) pana in fata soldatilor care nici nu stiu ce-i asteapta. apoi dintr-o miscare sa le arat muie si sa fug de ei pana obosesc. obosesc ei ca eu doar ma sprijin pe SPACE BAR; luatul la tinta al arcasilor cu cutitele, cum am zis mai sus; si cate si mai cate

PS: inca n-am facut rost de AC II unde am inteles ca au mai indreptat prostiile; astept oferte 😀

PS2: daca n-ati inteles nimic din asa zisa recenzie, nu va alarmati, mai am 😀

clip cu spargerea in figuri pe cal:

clip cu ‘bataie’: