Mens infans in corpore adultus

plm

Ciclistu’ sedentar 2

Posted by credal on May 23, 2011


Si iata ca, dupa o scurta pauza de reveneala de la ultima iesire a venit momentul sa mai scot bicicloanta la plimbare, sa vaza si ea lumea. (preambulul din postul trecut ramane valabil). Sambata am fost, pe traseu Sibiu-Poplaca-Orlat-Sibiel-Orlat-Cristianu-Sibiu-Friptana-Pat. Am plecat la ora la care ma trimite barmanul acasa de obicei, 7 jumate. Patru oameni: 2 mai buni, si 2 de genul unul mai gras si betiv ca celalalt. Eu fiind cel mai sedentar dintre toti, am ramas in urma deja. As putea sa dau vina pe bicicleta ceea ce si fac. E prea veche, imi tre una cu motor.

Cand am iesit din Sibiu mi-am dat seama ca mi-au cam inghetat urechile. Era soare, senin, frumos, dar prea de dimineata. Si pe mine cand imi ingheata urechile ma dor maselele. A, am uitat sa mentionez ca pe bicicleta minune a mea mi-am montat un suport de bidon, sa-mi pun o sticla de apa acolo, pe care la prima curba am pierdut-o. Ca suportul ala e pt bidoane speciale, nu bidoane borsec. Bun. Desi sunt mai carnivor, imi place foarte mult verdeata, mai ales s-o adulmec, s-o inhalez. Ca altfel nu inteleg de ce eram asa de zambaret pe bicicleta mai ales ca intre Sibiu si Poplaca e mai multa coborare. Pana am ajuns in Poplaca unde neaparat s-a facut pauza. Acolo era o fantana unde imi venea sa ma reazem de ea si sa dorm cu o palarie pe fata, asa placut era. Avand in vedere ca pentru prima data am vazut Poplaca, eram foarte fericit ca ma aflu in celebru sat al familiei Brad, cea din trilogia cu ardelenii in Americaca. Ca un copil mic la Disneyland.(si prost)

Din pacate a trebuit sa mergem mai departe. Mai departe spre Orlat, si pana la iesirea din Poplaca sau pana la o intersectie, nu mai stiu exact, ca am vazut un autobuz si m-am induiosat, am avut de urcat. La un moment dat mie si celuilalt betiv ni s-a urat de urcat si am mers pe langa bicla, cum mergeam la 4 ani inainte sa invat sa ma dau.

A urmat Poplaca-Orlat, o zona… cum sa spun eu in termeni mai tehnici, asa? O zona de cacat. Ca se asfalta un drum si era la capitolul criblura. Atunci am realizat ceva ce nu realizasem pana atunci ca realizez: imi umflasem rotile prea mult. Senzatii tari: coaie papara, creier terci, plombe praf. Daca mergeam pe cataroaie imi era si frica sa nu fac vreo pana. Daca mergeam pe margine ma futeau urmele de tancuri. Ma gandesc ca pe-acolo l-au gasit pe Osama. Cum ma gandeam eu asa in nehotararea mea de a gasi trasa ideala, am futut o tranta spre bucuria dumnezeilor, cristosilor si a altor entitati plictisite de a tot sta in ceruri. Acum m-am prins eu care a fost faza cu introul la Povestea pulei. Ca taranul ala care semana porumb, a cazut cu bicicleta inainte. Cand a cazut i-a coborat pe “Hristos si cu Sfântul Petrea” din ceruri. Ca prea treceau ei pe-acolo asa fara motiv.

Ideea era sa ne intoarcem tot pe acolo, ceea ce nu am mai vrut, ca-mi bag pula in criblurile lor. Metaforic, sa nu ma tai. Dupa Orlat ne-am decis sa mergem la Sibiel. Am avut de urcat ce-i drept, dar nu am fost pe faza fiindca admiram privelistea. A, eu imi luasem media playerul sa ascult muzica, dar mai mult mi-au placut pasaricile, asa ca am lasat muzica. Admirand privelistea imi parea rau ca n-am un cort cu mine sa raman pe-acolo. Dar m-am consolat cu gandul ca cortul fara gratar e ca berea calda.

In Sibiel am poposit la un magazin/terasa unde am bagat o portie zdravana de Snickers udata din belsug cu apa plata. Ciorba de burta nu am gasit. Cum lumea se grabea, ne-am intors. Nu stiu cum mereu cand e de urcat sunt ultimul, iar cand e de coborat sunt primul. Iar aveam un zambet de ala tamp pe fata, de ala de copil mic cand isi da seama ca nu tre sa imparta vata pe bat cu fra’su. Prea multe nu mai am de zis, decat poate de faza ca in Cristianu cand am fazut panta aia de la distanta, mi s-a inmuiat ciocolata ramasa in ghiozdan. Iar am ramas ultimul, si am negociat urcarea la pas pe langa bicla. Pana am dat de partenerul de suferinta ramas pe la jumatea urcarii visand la saorme si ciorbe de burta.

Probabil v-ati dat seama ca am omis ceva: cainii. Slabut de data asta. La iesirea din Sibiu erau unii dupa un gard foarte fiorosi, si atat. In rest pe langa orice caine am trecut n-a schitat niciun gest. Ma gandeam poate din cauza ca mi-am luat tricoul cu muschi de data asta. Sau se pregateau de Constantin si Elena. Apoi am aflat ca vine sfarsitul lumii, si cred ca erau mahmuri.

Mi-a placut zona, si sper sa mai apuc sa mai ies pe-acolo.

6 Responses to “Ciclistu’ sedentar 2”

  1. animal00 said

    cati km?

  2. credal said

    vreo 40 si ceva. nu rade😀

    48, daca e sa calculez exact de acasa

  3. vave said

    Nu îmi pot imagina Sibielul fără zăpadă, am fost o singură dată acum mulţi, mulţi ani [de fapt numai mulţi ani că nu sunt aşa bătrână] şi era ianuarie. Deci trebuie să fie tare fain.
    Şi deci zici că îţi place să adulmeci verdeaţa, dar iarba proaspăt tăiată nu îţi place. De ce?

  4. credal said

    pt ca nu-mi place mirosul de cadavre in putrefactie

  5. Negrutz, Grasul si betzivul al'lalt said

    sa-tz dau si eu poze. zilele astea.

  6. credal said

    da’ chiar, am si uitat😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: