Mens infans in corpore adultus

plm

Ciclistu’ sedentar, capitolul 3. Triatlonistu’ lu’ peste prajit

Posted by credal on May 30, 2011


cu albastru deschis - ce am modificat din traseul initial

Data trecuta era vorba ca mergem la Gura Riului, dar am aflat cand am ajuns acasa si m-am uitat pe harta ca n-am fost. Asa ca m-am hotarat sa merg in tura asta. Miercuri sau joi am aflat ca oamenii cu care am fost au alte treburi in weekend ce includeau si nevestele. Am ramas eu cu o persoana care dupa ce am pornit la drum, a fost chemata de mama acasa. Asa mi-a zis. Eu cred ca s-a speriat de drum, avand in vedere ca dupa prima suta de metri a obosit. Pe la 7, 7 si ceva, fix, am plecat de langa stadion, de unde incepe parcul subarini. Pe la 7:21 asteptam pe Calea Poplacii persoana in cauza, ramasa in urma, cand am aflat ca am ramas singur. Trebuie sa spun ca singur nu-mi place cu bicicleta, sau mai bine zis, ma simt mai bine cand sunt cu cineva. Inca ma mai bantuie niste amintiri cu ciobanesti. Dar varianta de a ma intoarce acasa a iesit din discutie. Prea devreme m-am trezit pentru sambata. Adica nu am facut sacrificiul asta degeaba. Daca va intrebati de ce merg de dimineata, e din cauza soarelui. In plus, pana ma desmeticesc, fac deja 15 km. Fiind optimist din fire (cand beau), mi-am zis ca e bine, ca-mi fac ritmul singur. Nici nu vreau sa pedalez ca in parc, dar nici sa ma grabesc astfel incat sa nu pot beli ochii la “peisage”.

Calea Poplacii Sibiu

Calea Poplacii

Sibiu-Poplaca

Spre Poplaca

Inainte de Poplaca

Traseul ales: Sibiu – Poplaca – Orlat – Gura Riului – Baraj/Lac Gura Riului – Gura Riului – Curmatura – Rasinari – Sibiu. Cam 50km ± 3% fiindca nu am respectat 100% traseul din imagine. De zona Sibiu – Poplaca am mai zis si data trecuta, e foarte buna de incalzire si foarte placuta. Inainte de a intra in Poplaca am zarit un salcam. Mi-am adus aminte ca eu cand eram mic, inainte de 94, mancam la greu flori de salcam. Am oprit si am gustat un ciorchine de ala. Bun. Putin amarui, sau mi s-a parut din cauza curei de inghetata ce am avut-o inainte cu o zi. Pe la 7:49 am ajuns in Poplaca. Am luat pauza exact in acelasi loc ca data trecuta, pauza de dat cu protectie solara, de apa,de anuntat lumea ca inca sunt intreg dupa vreo 8km de Sibiu.

Poplaca-Orlat

Intre Poplaca si Orlat, acelasi drum ca data trecuta, la fel am fost tabacit. Si cum eram eu asa tabacit mai bine, am simtit ceva in zona tabacita. Din cauza asta ma taiau transpiratiile din ce in ce mai mult. Ceva trebuia sa fac. Dar ma apropiam de Orlat si nu mai zaream arbusti in apropiere. Pana n-am mai rezistat si am mers la primul care avea o zona putin mai ascunsa, in sensul ca nu ma puteai zari din satelit. Am ascultat cu atentie, ca o nevastuica ce cauta vulturi in zare sau alti pradatori. Nevastuica, hermina, cum pula mea le zicea alora de pe National Geographic, sau Animal Planet… Nu, ca m-am inversunat, tre sa caut. Vaca aia de intra in romana pe promo, le zicea surate, mi-as pula in clanul lor. Aaaa, da, era ceva cu clan. Ia sa vad… “Clan of the Meerkat”. Meerkat, Suricata suricatta. Deci suricate le zicea, nu surate, ce bou sunt😀 . Sa trecem peste acest moment de virtuozitate in a manui cunostintele-mi vaste de cultura generala. Bun. Unde-am ramas? Acolo unde facem pe mine. Nu parea a veni nicio masina, nu auzeam nimic in afar de pasari. I-am zis una cum ii stiu eu zice, noroc ca aveam servetele la mine. Se pare ca saorma de alataieri nu iesise toata dimineata. Viata apoi a fost mai frumoasa, astfel incat am si ajuns in Orlat si am scapat de pietris.

Spre Gura Riului...cred

In Orlat intreb si eu un om incotro(cu accent pe primul o) e Gura Riului. “Incolo, pe asfalt”, zice. Ma pregatesc pt 8 km de urcat, in sensul ca “ce-o fi o fi”. Nu stiu daca mai trebuie sa spun, dar in zona asta n-am fost(Orlat-Gura Riului-baraj si Gura Riului – Curmatura. Gura Riului e la iesirea din Orlat, adica intre semnul de iesire din Orlat si cel de intrare in Gura Riului sunt cativa metri. Am ajuns la o intersectie unde am oprit, ca habar n-aveam incotro este barajul. Am aflat de la cineva. Cand sa pornesc, am vazut un semn de circulatie pe care scria gay club. Si eu care credeam ca cea mai mare problema a mea vor fi cainii. Cum urcam eu imbiat de aroma combinata din salcami, balega, lemne de gratar arzand si cherestea, incepeam sa intru in panica. Nu se zarea la orizont niciun magazin alimentar. Undeva am crezut ca e, si am descalecat sa citesc. Tocmai cand a oprit acolo o dubita, si m-am pus in spatele ei sa citesc firma ma-sii de la magazin, fiindca mi-a blocat calea. Si ala cu duba a vrut sa dea in spate. Dar eu iar am avut tricoul cu muschi la mine, si nu a dat. Am mai mers eu ceva si am ajuns in centru. Acolo am gasit si magazin alimentar, de unde mi-am luat apa, ca nu mai aveam. Vanzatoarea mi-a zis incotro e barajul, si ca mai am 3 km. Nu stiu cum si de ce si de unde, se cam inmulteau musculitele, si am fost nevoit sa tin gura inchisa.

Gura Riului centru

La iesire din Gura Riului deja se vedea barajul in departare. Am oprit putin sa fac niste poze si am pornit spre baraj. Pe la 9 si 20 am ajuns la baraj, unde era pustiu. Doar un caine ma pandea de vizavi de sus de la o casuta. Cum se uita asa la mine, incep sa simt ceva pe maini. Ma gandeam: “ce dracu’, asa tare sar puricii pe-aici?”. Cand ma uit, eram plin de musculite lipite de crema de soare.

Spre baraj Gura Riului

Din pacate pe baraj nu am avut voie sa merg. Am pornit mai departe pe lungimea lacului. De aici drumul nu mai era asfaltat. Eu aveam de gand sa merg putin, pana gasesc o zona unde sa ma pot apropia de lac. Dar lacul era jos fata de drum, si intre el si drum era vegetatie deasa si nu vedeam pe unde as putea trece. Pe parcurs am mai vazut o masina si o mini rulota. Am tot cautat o carare ceva, pana cand mi-am dat seama ca am ajuns in capatul lacului. Deci am mai facut vreo 2 km jumate. Drumul de-a lungul lacului mi-a placut. Nu drumul in sine, ci natura din jur. In dreapta, lacul, in stanga, padure si stanci.

inainte de baraj

baraj Gura Riului

baraj Gura Riului

M-am intors pana la rulota aia sa vad daca e cineva acolo. Nu auzeam nimic. Dupa rulota erau doi oameni, un om cu nevasta-sa, probabil. Curatau pesti in liniste. I-am speriat dandu-le buna ziua. Dupa rulota am vazut ca exista o carare in jos, asa ca am mers pana la apa, cu ideea de a ma scalda. Am urcat inapoi sa-i intreb daca mai vor sa pescuiasca, sa nu le sperii pestii. Cand a aflat doamna de ce intreb asta, a zis ca-i apa rece. Eu le-am spus ca e prima data cand vad lacul, si nu stiu cand mai ajung pe-acolo. Si, pula mea, eu cand vad apa trebuie sa ma sclad. Nu concep altfel.

Lac Gura Riului

Incep sa intru in apa, usor. Cand am trecut de zona critica, zona aia de ti se taie respiratia, mi s-a facut cat o antena de albinuta. Era destul de rece apa, dar fusesem in apa si mai rece la viata mea. Ma simteam ca un zeu. Pai cu sudoarea mea potolesc setea a sase localitati. Dar senzatia asta n-a durat mult. Cobor eu asa in apa pana la piept si incep sa inot. Dau de cateva ori din maini si deodata simt o durere puternica in piept. Speriat, am dat sa ma intorc, dar ma durea din ce in ce mai tare. Intr-o fractiune de secunda mi-au trecut multe prin cap, inclusiv stirile de la ora 5. Crezand ca am ajuns inapoi in zona unde  ating fundul lacului, am incercat sa stau in picioare. Dar mai aveam. Frumoasa senzatie😀 Am iesit intr-un final pe mal. Durerea inca era puternica. Ma durea in zonele laterale ale pieptului. Spasme de astea n-am mai avut pana acum. Cam atat a durat scaldatul. Apoi m-am intors sus la bicicleta, am mancat, am bauta apa, am vorbit la telefon. Deci am mai stat vreun sfert de ora, ca inca ma durea. Poate ar trebui sa ma mai apuc de flotari, ca au tercut 11 ani de cand eram sef la exercitiile pentru pectorali, cand mergeam la sala.

Dupa ce mi-am mai revenit, am pornit la drum, cu gandul ca mai e mult pana departe, si urmeaza o zona de catarare cam nasoala. Era 10:25. In Gura Riului am aflat care e intersectia spre Curmatura. Am intrebat un trecator daca exista stane pana la Curmatura. Cand a inteles de ce stane intreb(eu doar la alea de oi stiu ca le zice stane), mi-a zis ca exista stane doar in sus spre Paltinis. M-am mai calmat. Incep sa dau pedale la deal, pe un drum de rahat. Daca e ceva ce ma enerveaza mai mult decat un drum de rahat, e un drum de rahat in urcare. La o intersectie imi spune o doamna ca pot merge “si pe-acolo” spre Curmatura. Si iar intersectii si iar drum de cacat, incat aveam impresia ca m-am ratacit. Tot fortand eu asa la pedale, simt niste cutite in muschii femurali. “Asta-mi mai lipsea!” imi zic. O noua senzatie. Jos de pe bicla, ma gandeam cat mai am pana acasa, si m-a bantuit gandul ca in loc sa stau dracu’ acasa, am tinut neaparat sa iau parte la un nou episod “I shouldn’t be alive”. Dar durerea aia acuta n-a tinut mult, desi la inceput si sa merg mi-a fost greu. Recunosc ca nu stiam unde dracu’ sunt. Eram pe un fel de carare, iar in departare cred ca se vedea zona de serpentine pe unde aveam de urcat. Auzind niste unii muncind la o casa, am mers in directia aia. Cand am ajuns acolo, am aflat directia spre Curmatura.

Spre Curmatura 11:00

spre Curmatura 11:15

Speram sa fie asfaltata zona, dar n-avea de ce. Aveam de urcat vreo 5 km. Am pedalat cred ca maxim 800 metri, dupa care, restul de drum, l-am facut pe langa bicicleta. Era prea criminal pentru mine.  Ma mai batea si soarele, iar apa era pe terminate. Noroc cu zona serpentinelor, care era in padure. La o curba ma opresc. Adica imi era greu si pe langa bicicleta sa merg. Si deja incepea sa ma doara si spatele in zona de jos. Se pare ca sunt mai ruginit si ca omul de tinichea uitat in ploaie torentiala. Parca functinam pe baterii 777. Ma gandeam la spusele lui Bear Gryll. Zicea ca atunci cand crezi ca ca nu mai poti, e bine sa te gandesti la ceva care sa te faca sa continui, astfel incat sa nu mori naibii prin cele pustieteturi. El se referea la nevasta si copii. Eu mi-am adus aminte ca la Curmatura am mancat candva o ciorba de burta. Totusi, nu ma simteam rau, ca era mult prea minunata zona, pustie, linistita.  Mai trecea din cand in cand o masina, sa-mi tulbure chakrele. La curba aia am tras o pisare pe un bloc de beton. Cand colo vad ca scrie ceva pe el. O sageta si CMC. Dar ceva kilometri din sula. N-ar fi trecut si ei, sa stiu cat mai am de mers. Am zarit si o caciula piticului. Cred ca n-am mai vazut floare de asta de cand eram la gradinita.

spre Curmatura - mai e mult? 11:21

are we there yet? 11:44

plm 11:48

Caciula Piticului

Dupa o ora de impins bicicleta la deal, am ajuns la sosea, unde am facut o mica pauza inainte a cobor la Curmatura. Cand am pornit, in sus veneau 3 sau 4 ciclisti care mergeau la Paltinis. Unu dintre ei mai sugubat ma intreaba daca mai e mult. Eu ii zic ca pana la mine acasa nu mai e mult. Era bine ca erau veseli. Asa faci treaba buna. Serpentinele alea de la inceputul catararii spre Paltinis sunt de belea, si la urcat dar si la coborat. Sau poate mai ales la coborat. La o curba nu m-am incadrat bine si era sa intru pe contrasens tocmai cand venea un SUV negru din fata. Cand am inceput sa simt miros de gratare, mi-am dat seama ca m-am reintors in civilizatie. La Curmatura am halit restul de mancare si apa. Nu am avut chef de nicio ciorba sau altceva la pensiunea aia de-acolo.

Pamaaaaant!... adica asfaaaaaalt! 11:54

O mica pauza inainte de a cobori la Curmatura

Spre Curmatura

la Curmatura

Apoi a urmat coborarea spre Rasinari si Sibiu. Puteam sa pedalez usor, lasandu-ma prada gravitatiei, dar n-am avut rabdare, ca mai aveam vreo 18 km si era deja 12:20. Am pedalat Prestissimo con bravura Furioso. Am mai vazut o gramda de ciclisti venind din contrasens. Nu stiu, la cum era soarele, mi se pare criminal sa mergi la ora aia.

Senzatia pe care am trait-o cand am ajuns in Sibiu, e ca aia pe care o au unii cand fac excursii in strainezia si se intorc in tara. Pista de biciclisti ocupata de babe si carucioare cu copii, soferi idioti care nu se uita, etc. etc.

Subarini

La unu si ceva eram in casa. Mai vreau😀

praf si pulbere

Concluzii:

  • distanta: 50 km cu intreruperi
  • zona Soseaua spre Paltinis – Gura Riului merge facuta (deci la vale) cu o bicicleta potrivita si echipament adecvat. Cred ca foarte interesant ar fi pe-acolo noaptea. Si iarna. Si iarna noaptea😀
  • consum apa: 3 litri
  • dureri: peste tot
  • caini: 1 mic care incerca sa faca pe desteptul
  • endorfine eliberate: cacalau
  • alternativa pt a ajunge la Gura Riului pt cei cu cursiere ar fi prin Cristianu-Orlat

4 Responses to “Ciclistu’ sedentar, capitolul 3. Triatlonistu’ lu’ peste prajit”

  1. animal00 said

    brava ma. baga material si schimba rabla😀

  2. credal said

    cat de curand, sper😀

  3. Negrutz said

    oricum ciorba aia de burta de la curmatura e de cacat.
    si kebebul de la dumbrava mai nou.
    bag pula ! de ieri ma apuc de regim !

  4. credal said

    cum ma? aia de la dumbrava fac kebab traditional, cu mana goala, dupa ce-a fost pe bani, pe la nas, pe la coaie. o minunatie😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: