Mens infans in corpore adultus

plm

Archive for the ‘Din viata de zi cu zi’ Category

Cabana Suru – Munții Făgăraș

Posted by credal on July 16, 2012


Auzisem ca s-ar fi deschis noua cabană, așa că am dat o fugă pînă acolo (14-15 iulie 2012). Cabana este gata de vreo 2 săptămîni, se poate sta acolo.

  • Cabanier: Fane 0746-652135
  • Nr. locuri: nu am numărat exact, dar cred că undeva în jur de 12
  • Preț cazare în cabană (eu am dormit afară semiacoperit): 25 lei
  • Mîncare( ce am mîncat eu):
    •  ciorba de cartofi + iahnie de fasole cu afumătură la ceaun si salată de varză – 22 lei
    •  mic dejun constînd în salam de Sibiu, brînză, ardei + ceai de bujor din partea casei – 8 lei
Advertisements

Posted in Din viata de zi cu zi | Tagged: , | Leave a Comment »

Viața la țară – schiță

Posted by credal on June 2, 2012


Un nene pe o oarecare uliță dintr-un oarecare sat de munte, bucuros că ploaia a luat o pauză (30 secunde), s-a gîndit că ar fi bine să meargă unde are de mers. Eu veneam din spate cu bicicleta. A trebuit să mă aproprii ca să-l văd mai bine, că, după ce că sunt chior, mi-am mai și uitat ștergătoarele de la lentilele de contact (fac contact cu rama, iar rama cu nasul, deci de contact).

Ajung în dreptul lui, observ și rîd. Nenea purta o pălărie. Pălărie de domn, nu de crai. În stînga ținea o gîscă sau rață, că fără garnitură nu știu să le deosebesc. În dreapta ținea un mic coș cu puișori. Mergea țanțoș gen RoboCop. The end. Cum care-i tîlcul poveștii? Purta o geacă pe care scria mare, cu litere de tipar ”total protect”.

 

Posted in Din viata de zi cu zi | Tagged: | Leave a Comment »

Fiind baiet paduri cutreieram

Posted by credal on May 12, 2012


Imaginati-va ca sunteti cu masina. Pe la 11 noaptea, faza lunga. Undeva pe un drum de asta, daca ai treaba sa mergi din orasul X in orasul Y nu treci pe el. Deodata in fata voastra o aratare: maieu cu muschi si burta, bocanci inecati in mocirla ca Panzerele prin Rusia, blugi de la baza pana la subbuci in degradée cu noroi, mers de betiv alcoolic bautor, un lemn in mana tip Donatelo din testoasele schinja da’ mai scurt, privire pierduta gen autostop. Intrebarea e: ce motiv ati avea sa nu-l luati in masina? ‘Tu-va-n gura de cocalari!

Cand stai prost cu dioptriile si vrei sa vezi ceva mai de aproape, te aproprii, logic. Asa si eu cu niste munti. Nu conteaza ce munti si unde. Ochesc un deal mai aproape de ei si pornesc intr-acolo. Dupa o perioada imi dau seama ca mi-am uitat lanterna ceea ce m-a dus cu gandul la faptul ca pe mine ma prinde mereu noaptea exact cand nu am lanterna. Da’ eu cum nu cred in superstitii si nici in statistici, nu m-am intors dupa ea.

Drum frumos prin padure, pasarele, soare, nu tu mici, nu tu manele. Apoi se gata drumul si incepe urcarea. Acolo la urcare era un rau. Rau spre stanga, carare spre inainte sus. Am urcat pana mi-a venit acru. Dupa ce mi-a venit acru, am mai urcat. Carare nu mai era, asa ca m-am ghidat dupa linia orizontului ca tot devoratorul de malluri.

La un moment dat ceva urla din dreapta. Urlet frumos cu efecte, reverb, echo, alea alea. Noroc ca nu mai ascultam muzica si l-am auzit. Ascultatul muzicii in padure e ca ascultatul muzicii pe bicicleta in oras. Nu stii ce te loveste. Da’ eu tocmai de aia imi dadusem muzica la maxim in casti, daca ma ataca ceva, sa mor de inima pana nu ma roade celula cu celula. Habar n-aveam ce drac de animal e ala, semana a râs dar eu n-am auzit in viata mea cum suna unul. Conform faunei muntiilor Fagaras si primprejur, dupa wikipedia, caprioara n-avea cum sa fie ca aia behaie, vulpea latra, ursul moare (si ursul nu e prost sa stea in padure cand e atata mancare pe la cabane si prin orase), jderul chitaie, lupul muge. Si nici drujba nu era ca de aia am mai auzit. Singura varianta: râs. Cica lynx lynx, aiurea nume, ca Ion Ion de la tvr. Probabil se hlizea la mine cum gafai la urcare.

Am plecat mai departe fluierand, ca eu nu zic “yo bear” nici futut. Ca m-or rade caprele negre. Am urcat pana cand m-am uitat la ceas si am zis ca ar fi cazul sa ma mai si intorc. Si am vazut si muntii mai de aproape. Atata ca nu i-am vazut bine, ca pana am ajuns eu acolo, crescusera frunzele pe copaci. Dar frumos in schimb.

La intoarcere, ori din cauza ca mi-a fost frica sa nu ajung in zona unde parea a fi rasul ala, ori din cauza ca sunt prost gramada cand vine vorba de orientare, am tras mult dreapta si am deraiat. Mi-am dat seama de asta atunci cand mi s-a terminat cararea fix intr-un parau. Eu m-am bucurat, fiindca nu mai aveam apa si eram cam uscat. Si am crezut ca raul ala e raul de-l vazusem cand am urcat. Crezusem prost.

Raul ala tot spre dreapta tragea. Cred ca am mers o ora in jos pe el, pana am ajuns la un drum forestier. Mai incolo pe drumul ala vad o chestie de scria pe ea “Parchet in exploatare”. Ciudat, vorba aia, in Bucuresti mai inteleg, dar in padure, in secolul 21?! Mai incolo, dupa o curba zaresc o remorca. Fluier – doi caini pe mine, unul mai ciobanesc decat celalalt. Am vrut sa ma intorc de unde am venit, sa traversez Fagarasul pana in China, sau ce-o fi in partea ailalta. Cand ma uit mai bine, vad un om care tragea din tigare. Cainii s-au retras putin.

Buna seara, buna seara, si alte politeturi. Il intreb unde duce drumul si ghici ce-mi raspunde? “Nu, ca asta se infunda.” Ba, asta era acolo cu o remorca si ceva tractor si pazea niste lemne. Pe unde dracu’ o fi venit nu l-am mai intrebat, ca mi se inmuiasera genunchii la vestea placuta de am primit-o. M-am consolat cu gandul ca poate mi-a scazut glicemia si mie cand imi scade glicemia am vedenii in ochii capului. Sau o fi fost de la o ditamai ciuperca de am adulmecat-o pe un copac. L-am lasat pe ala cu cainii lui, bucuros fiind ca nu ma uit la desene animate japoneze, ca cine stie ce serpi de sub fusta cu capul tare imi mai imaginam.

Cum m-am indepartat de el si eram asa cu spatele, cainii iar pe mine. Ma intorc si vad niste colti apropiindu-se. In momentul ala percepeam tot cu incetinitorul. Si ma uitam cu admiratie la unul din caini ce dinti albi are, ochi plini de sclipire, blana lucioasa. Nici la hollywood n-am vazut asa perfectiune. Ce-nseamna caine de munte hranit cu branza de cioban, spre deosebire de aia din Bucuresti crescuti cu coaja de pizza si resturi de mustar!

Omul a avut dreptate, drumul s-a infundat, dar s-a infundat de doua ori. O data ca nu mai era drum. A doua oara ca am intrat in niste noroi miscator sau ceva rahat de mlastina pe terminate. Am intrat bine de tot, incat intr-o fractiune de secunda m-am gandit ca raman intepenit acolo si o sa ma postaleasca lupii peste noapte.

Problema mea nu era ca m-am ratacit. Ca ratacit de tot nu eram. Aveam muntii in spate, Oltul trebuia sa fie in fata, undeva intre munti si Olt e un drum. Problema mea era ca m-am abatut de la traseu, nu stiam cat de mult si unde dracu ma aflu exact, si se cam innopta. Am aflat ulterior unde sunt atunci cand am ajuns intr-un camp. M-am uitat in departare, am vazut doua turnuri sau ceva asemanator. Dupa alea m-am ghidat, ca sa ajung. Eu credeam si speram ca alea sunt dupa Olt si apoi am realizat ca sunt inainte de drum, cand mi-am dat seama ca sunt turnuri de biserica.

Mi s-a facut iar rau, ca genunchii m-au lasat aproape de tot. Am ajuns intr-un final, dupa vreo 2 ore. Intr-un cartier de tigani. Se innoptase. Nu va zic ce m-am bucurat cand am auzit muzica, chit ca erau manele. Noroc cu niste copii, ca altfel habar n-aveam pe unde sa merg, sa ies la liman. Un pusti a facut pe ghidul cu mine, pana a aflat ca n-am bani la mine. Ca i-am dat eu de inteles, cand m-a intrebat de tigari. Da’ super tare a fost. Cand intreb directia, si arat gresit imi zice ca nu pe acolo ca acolo sunt tigani de aia rai si numai se iau de mine.

Ultimii 5 km cat mai aveam de mers au fost infioratori. Genunchii ma dureau, talpile ma usturau, umblam ca Frankenstein. Mort de foame si de sete. Si v-am zis ca nu m-a luat nimeni cu masina. Cine dracu’ sa ma ia la halul in care aratam? Mi-era si mila de babele, saracele, de pe marginea drumului de stateau pe bancuta. Noroc ca am picat fix duminica si parca erau si ele proaspat imbarbatate, desi nu m-as mira de mai nimer pe-acolo sa vad usturoi pus la porti. Asa “crestineste”.

Concluzie: in loc de 15 km cat aveam de mers dus-intors, am facut 27. Eu 27? Eu ala care si un kilometru jumate il parcurg cu taxiul. Timp: plecat de la 12 jumate, ajuns inapoi pe la 23.

Da’ a fost fain, chit ca doua zile n-am mai putut umbla.

Poze facute cu telefonul, nu ca n-as fi avut aparat la indemana, dar sa nu se sperie lumea ca fac poze prea frumoase:

Posted in Din viata de zi cu zi | Tagged: , , , , | Leave a Comment »

Ora pamantului – iarna

Posted by credal on December 4, 2011


Am o mica intrebare: cati dintre cei care au stat pe intuneric cand a fost ora pamantului se umezesc acum la lumini aprinse in plus pe perioada sarbatorilor?

Posted in Din viata de zi cu zi | Tagged: , , | Leave a Comment »

1 decembrie

Posted by credal on December 1, 2011


Dialog de 1 decembrie, in zona cu defilari cu cocosi de munte, cu hoarda prostilor albastre, etc.:

Reporter(ita): La un moment dat din zona voastra s-a auzit, asa, un “uau!”. De ce-ati facut asta?

Copiii: Pentru ca ne-a placut.

Cine angajeaza, fratilor, oameni de astia?

——–

Antena 3: aduc un copil care e geniu, asa se zice. Dar nu stia sa lege 2 vorbe. Nu asta e important, dar m-a distrat cat de mult il tragea idioata aia de limba sa zica ceva de basescu sau boc. Il intreba de oameni politici. El saracu, fiind in clasa a doua a zis ca nu stie ce e politica si ce inseamna oameni politici. Bineinteles a fost invatat sa zica frumos de Voiculescu.

———

Tot o aud pe asta cu “treceti batalioane romane Carpatii”. Am si eu o Read the rest of this entry »

Posted in Din viata de zi cu zi | Tagged: , | 2 Comments »

Culmea circuitului apei in natura

Posted by credal on June 11, 2011


Sa fii inconjurat de inundatii si sa nu ai apa curenta acasa.

PS: daca simtiti ceva mirosuri in zilele urmatoare si vedeti o ciuperca pe cer, sa spuneti o rugaciune pt mine 😀

Posted in Din viata de zi cu zi | 2 Comments »

Romanul muncitoriu

Posted by credal on May 11, 2011


La mine cheful la munca e invers proportional cu ora. Cu cat se face mai tarziu cu atat am chef mai putin spre deloc. Pe aceste considerente, cand suna ceasul dimineata am cel mai mare chef de munca. Dar exact atunci. Daca mi s-ar da ceva de facut imediat, dar imediat cum injur ceasul, as avea randament maxim. Dar nu. Nu-mi da nimeni nimic. Tot ce trebuie sa fac e sa ma ridic din pat, sa ma duc la buda sa fac ce am de facut, dupa care sa ma spal, apoi tre sa ma mai si imbrac, desi nu-i vad logica, pe urma bagajul. Bagajul inseamna laptop proprietate personala la pachet intru pisarea in sistemele blocate de muIT care fac ura de rasa. In special rasa torrent.

Dupa ceva timp ajung la serviciu. Inca mai am ramasite de Read the rest of this entry »

Posted in Din viata de zi cu zi, Povesti nemuritoare | Tagged: , , , , , | 5 Comments »

~Mamaliga cu sarmale au miros de papa bun~

Posted by credal on April 14, 2011


kfcInitial am vrut sa scriu despre ideea mea stralucita de afacere, si anume scoala de levitatie. Levitatia e singura salvare in calea cutremurului ce va sa vie, si nu postul. Dar azi o sa scriu despre altceva, ceva ce ma roade demult: lectiile de manca-mi-ar.

In ultimii ani pe toate canalele au aparut tot felul de nutritionijdi si nutritionizde care ne invata despre mancare mai ceva caca rtea cartilor despre cum sa tragi ceasul la roboti… Stati asa un pic ca e tragerea 6/49. O mica paranteza. DOAMNE-AJUTA! Am tinut post mai bine de o luna si am zis ingerasul in fiecare seara, cred ca de data asta iau potul cel mare. Mama, mama, ce de miei o sa mai pun pe frigare de Paste! Si-o sa ma burdusesc de drob! Ah, Read the rest of this entry »

Posted in Din viata de zi cu zi, Prostia omeneasca | Tagged: , | 2 Comments »

A fi maso sau a fi nu maso?

Posted by credal on March 22, 2011


Din ciclul viata fara intrebari e pustiu. Cand eram mic ma uitam asa cu mirare la oamenii mari cum beau ei diverse chestii si se stramba, gen tarie. Si ma minunam oare de ce fac acest lucru daca nu le place, spre deosebire de mine care bagam cico si viata era si mai frumoasa.

Intre timp am aflat raspunsul, ca, vorba aia: “mie nu-mi place acloolul, ci imi place sa fiu beat”. Da’ ce nu inteleg eu, de ce unii oameni, de exemplu eu, aplica metoda cu Read the rest of this entry »

Posted in De ce-uri, Din viata de zi cu zi | Tagged: , , , , , , , , | Leave a Comment »

=))

Posted by credal on February 5, 2011


Gluma mondena sub forma de ghicitoare tip intrebare si raspuns dupa ce n-a raspuns:

– Ce e mai de cacat decat un monden?

– ?!

– [nervos] In puii mei, chiar nu stii?

– =))

 

Multumesc!

 

 

Posted in Din viata de zi cu zi | Tagged: , , | Leave a Comment »