Mens infans in corpore adultus

plm

Archive for the ‘Film’ Category

Titanic – most romantic movie moment of all time

Posted by credal on February 12, 2011


“‘Titanic’ was also recently voted most romantic movie moment of all time, for the scene where Jack hugs Rose from behind at front of ship.”

Credeam ca am scapat de oroarea numita Titanic 11 oscaruri. Daca ar fi sa fac o comparatie Read the rest of this entry »

Posted in Film | 5 Comments »

Film horor de categorie b (cu poze la final si un clip)

Posted by credal on July 16, 2010


[update: update despre update-uri: am mai bagat niste updateuri pe ici pe colo, din cauza ca vedeti voi de ce]

Azi va voi prezenta un film care nu va spun cum se numeste ca e cu zicator dinainte titlul. Zicator dinainte, adica spoiler. Dar nu ratati acest post ‘pt. ca nici nu stiti ce pierdeti’. :-am vazut la serviciu, tot azi

Mai stiti reclama aia de la inceputu lu 90 cu barbatu’ de 30 de ani si frumos si cu bani? Asa era si asta, numai ca pe bune. Si mai era si apropitar de club de noapte. Si ce se gandeste el? Sa faca un casting sa ia niste dansatoare in Singapore. E, dragii mei actiunea se petrece fix la castingul ala unde niste multe curve pe metru patrat il asteapta. In sala de asteptare. Si le ia pe rand. Avea si o muiere pe post de secretara si… futelnita banuiam. Banuiam bine. Sau era nevasta-sa. Pe una o pune sa-si arate picioarele si aia isi ridica fusta nesimtit de mult. Aproape ca i se vedea nesimtirea. Sau chiar i se vedea.  Asta in conditiile in care el, musiu, cand a venit in sala de asteptare, trecand prin dreptul fiecarei curve, a tras fusta uneia peste genunchi. Ca el nu e dinala.

Read the rest of this entry »

Posted in Film | Tagged: , | 6 Comments »

Bucuresti in 6 zile

Posted by credal on June 29, 2010


Ziua 1

Plecat cu trenul, intarziat 2 ore si. Noroc ca aveau bere in tren, ca nu se mai putea. Ajuns la locul de cazare, dormit.

Ziua 2

Plimbat, cumparat belet la teatru, cautat o terasa de-o ciorba in disperare, ca mcdonalds kfc pizzerii erau la tot pasul, gasit pana la urma, Blanduziei. Bagat o ciorba de pui minunata, si ceva la gratar de porc. si-o bere. vazut si meci, de fapt rezumate din meciuri. era si cioroianu p-acolo.

Read the rest of this entry »

Posted in Din viata de zi cu zi, Film, Muzica | 4 Comments »

Cheful de munca

Posted by credal on April 19, 2010


Daca tot e mirobolanta zi de luni, dedic un filmulet tuturor celor cu chef de munca. Va doresc multa energie in continuare, devotament, si… sa depasiti planul!

Ocatvian Cotescu – Calendarul unui parazit

Posted in Film | Tagged: , , , , , , | Leave a Comment »

Basescu vs Geoana – The Movie

Posted by credal on January 27, 2010


Despre alegerile prezidentiale din 2009, dupa turul 1. Mai trebuia lucrat la texte, imagini, culori, sunet, etc., plm., da’ au venit sarbatorile peste mine si mi-a pierit cheful. Plus ca mi-a venit si calculatorul nou si mi-a pierit cheful si mai tare. 😀

L-am incarcat pe trilulilu crocodilu ca iutubele cred ca o sa-mi scoata sunetul cat de curand. Numa ca nu stiu cum sa-l embeduiesc aici asa ca pun linkul

http://www.trilulilu.ro/credalthefirst/88b1089aba1e0e

Posted in Film | Tagged: , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

Pregatire de Revelion

Posted by credal on December 29, 2009


Toma Caragiu – Nehotaratul

Posted in Film | Tagged: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ce fac oltenii când merg la mare ?

Posted by credal on May 18, 2009


Nu ştiu ce fac toţi oltenii din lume dar de unul ştiu sigur ce-a făcut când a mers pentru prima dată:  s-a mirat:

Posted in Film | Tagged: , , | Leave a Comment »

Banc cu proşti

Posted by credal on February 7, 2009


Vi s-a întâmplat vreodată să muriţi de râs din cauza unui banc sau a unei povestiri şi să vină unul care nu înţelege ce e aşa haios să vă taie greaţa ? Şi să faceţi greşeala să mai şi încercaţi să-i explicaţi bancul ?
Îmi luasem un dvd cu Horaţiu Malaele şi am văzut sceneta următoare, pe care nu o ştiam. Nu am mai râs cu aşa poftă de mult.

Posted in Film | Tagged: , , , | 5 Comments »

Prostia şi norocul

Posted by credal on January 25, 2009


Deşi spun că îmi place să încerc lucruri noi sunt adeseori reticent. Mi se întâmplă, sper nu adesea, să fiu superficial, să trăiesc în ignoranţă şi mă urăsc pentru asta. Uneori am norocul să şi realizez acest lucru. Acum două zile am trăit unul din acele momente norocoase.

În cele ce urmează ţin să precizez că ceea ce voi scrie e doar din punctul meu de vedere, nu vreau să insinuez că am neapărat dreptate.

Mie îmi plac filmele româneşti. Nu toate, pentru că pe lângă cele pe care le-am văzut şi nu mi-au plăcut sunt destule pe care nu le-am văzut. Îmi plac filmele de comedie dinainte de revoluţie, dar nu numai. Exemple: Operaţiunea Monstrul, Seria B.D., Astă seară dansăm în familie, diverse filme în care a jucat Birlic, piese de teatru televizate, seria aceea cu ardelenii plecaţi în America, Nea Mărin miliardar, seria Haiducii, Nemuritorii, Secretul lui Bacchus, diverse filme istorice care mă făceau să visez urât noaptea când eram mic şi pe care le urmăresc cu plăcere acum, serialul Toate Pânzele Sus pe care ţin minte că l-am văzut prima dată la cinema pe vremea lui Ceauşescu, Cireşarii alt film pe care l-am văzut când eram copil, etc., etc. Sunt filme pe care nu le suport de nicio culoare, cum ar fi cele cu Comisarul Moldovan.

După ’90 am văzut de la minunatele ţâţe ale Ancăi Ţurcaşiu în Miss Litoral (pentru că era necesar pasul ăsta dacă tot am scăpat de cenzură, nu?) la tulburătoarea dramă a faimosului Paparazzo, de la la plicticosul tren al vieţii al lui Sergiu Nicolaescu până la moartea domnului Lăzărescu. Din câte filme am văzut după ’90 cred că Faimosul Paparazzo a fost singurul care mi-a plăcut dar nu pot să fiu sigur că mi-ar mai plăcea şi acum. De filme gen moartea domnului Lăzărescu şi cel cu avortul sunt scârbit. Ştiu şi eu cam ce era pe vremea lui Ceauşescu deşi nu am simţit pentru că eram copil. Ştiu şi în ce ţară trăiesc acum şi sunt sătul de toate astea. De accea când vizionez un film vreau să pătrund într-o lume magică, nu în una care să-mi aducă aminte de viaţa de zi cu zi.

Astfel am încetat să mă mai interesez de filmele româneşti care apar. Aici intervine acea superficialitate de care vorbeam la început. Dar, după cum spuneam, acum două zile am avut un mare noroc. Eram tolănit cu laptopul în braţe. La televizor, pe HBO scria că urmează un interviu cu Nae Caranfil despre filmul Restul e tăcere. Şi nu ştiu dacă fost ceva în are sau pur şi simplu mi-a fost lene să mă întind după telecomandă, important e că nu am schimbat pe alt canal. Astfel am aflat că filmul este o poveste de la începuturile cinematografiei româneşti, povestea filmului Independenţa României din 1912. Atunci mi-am zis: “Mă, cum dracu n-am văzut filmul ăsta ? Că mie îmi plac astfel de chestii”. Adică sunt fascinat de filmele de pe la începutul cinematografiei, deşi nu am avut bucuria să văd acest gen de filme româneşti. Doar poze din ele dintr-o carte căreia i-am aflat numele între timp pentru că am fost acasă şi am ‘furat-o’. Este vorba despre Vârstele peliculei de Tudor Caranfil tatăl lui Nae Caranfil. Eu din păcate am doar volumul 2, şi nu şi cel în care se povesteşte despre filmul Independenţa României. Uneori când văd un film mut mă întreb cum era pe platourile de filmare pe vremea aia şi încerc să-mi imaginez. Ei bine, Nae Caranfil mi-a dat ocazia să văd şi să trăiesc în acea perioadă. Prin ochii lui, bineînţeles. Nu vreau să mă apuc să fac recenzie filmulului că nu mă pricep şi deja am scris prea mult şi e obositor. Nu vreau nici să povestesc secvenţe din el, poate sunt unii care încă nu l-au văzut şi ar vrea să-l vadă. Vreau doar să spun că m-am îndrăgostit de el şi de toate personajele pe loc, şi am trăit de la momente amuzante la momente emoţionante, au fost chiar şi momente când mi-era şi frică să respir ca să nu stric ceva din magia scenei.

Aşa de mult mi-a plăcut filmul încât m-am hotărât să merg a doua zi să cumpăr dvd-ul. Nu mai cumpărasem de mult un dvd şi era cazul. Poate şi din cauză că am aţipit spre final. Dar aşa sunt eu, când sunt obosit mai aţipesc la filme ca pensionarii, mai ales dacă tocmai am mâncat. Şi având în vedere eficienţa cu care fac cumpărături, despre care am vorbit într-un post anterior, am plecat după un dvd şi m-am întors cu 3 plus o carte (asta din curiozitate: fiindcă am văzut un film care mi-a plăcut şi mi-a zis cineva că e mai bună cartea; şi ca să văd dacă mai ştiu să citesc).

Niciodată nu m-am considerat un om norocos, dar de data asta chiar a dat norocul peste mine. Vă las că parcă m-aş mai uita o dată la film. Îmi place prea mult.

Posted in Film | Tagged: , , , , , , , , | 11 Comments »

Fraţii Marx – Love Happy (1949)

Posted by credal on December 20, 2008


Mi-am propus să văd toate filmele cu fraţii Marx, nu numai cele pe care le-au tot dat pe TVR Cultural sau pe TCM. Am ales filmul acesta pentru că joacă în el şi Marylin Monroe, şi eram curios de această combinaţie. Dar spre mirarea(dezamăgirea) mea, mai ales că am văzut-o pe afişul filmului, ea n-are decât un rol minor: o scurtă apariţie, o plimbare prin faţa camerei de filmat, unduiri de şolduri, privire provocatoare, voce semişoptită… Aşaaaa, unde eram ? 😀

Despre filmul acesta se spune că ar fi ultimul în care apar fraţii împreună, deşi Groucho nu a avut multe replici. Citisem că el nu prea a fost de acord cu scenariul şi din această cauză nu s-a implicat prea mult. De aceea nu are nici celebra mustaţă desenată cu tuşul. Şi eu care credeam că se maturizase şi el 😀

Filmul nu abundă de scene comice ca în cele care i-au consacrat, dar nu e chiar de lepădat. Acest film trebuia să fie unul în care joacă numai Harpo şi se şi observă, el pare a fi vedeta principală. Întotdeauna mi-a plăcut stilul lui de a comunica: mimica, gesturile, voioşia, energia, creându-ţi o stare de bună-dispoziţie. Filmul conţine şi efecte speciale, dacă le pot numi aşa, mai interesante fiind în scena urmăririi de pe acoperiş când Harpo se ajută de animaţiile reclamelor luminate pentru a scăpa de urmăritori.

În continuare aş vrea să vă arăt două secvenţe din film. Prima fiind un duet minunat dintre un violonist şi Chico, ale cărui degete parcă dansează pe pian. Nu a mai împuşcat clapele aşa de des, dar face altceva ce n-am mai văzut la el: când începe refrenul mimează vibrato-ul pe pian 😀 Bine, să nu credeţi violonistul este degeaba, se pricepe chiar foarte bine, de aia îi şi spune Chico să nu cumva să cânte mai bine decât el. 😀 Mai au şi ceva replici la fel de delicioase.

A doua secvenţă îi are în prim plan pe Chico şi Harpo. Acesta din urmă doreşte să-i transmită ceva lui Chico, dar, cum e mut, face şi el ce poate. Ce m-a impresionat la această scenă este felul în care-i transmite cuvintele. Nu i le mimează direct ci foloseşte cuvinte sau părţi din ele care se aseamănă la pronunţie. La un moment dat îl chiar strânge de gură pe Chico să pronuţe puţin diferit cuvântul.

Deşi filmul are scene comice nu este aşa de bun şi nu l-aş recomanda celor care nu au mai văzut niciun film cu fraţii Marx.

Posted in Film | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a Comment »